JGHEAB, jgheaburi, s. n. 1. Conductă sau canal deschis în partea superioară, făcut în piatră, într-un trunchi de copac etc., permițând (prin înclinarea sa) scurgerea unui lichid sau a unui material pulverulent. ♦ Canal de scurgere pentru apă sau adăpătoare pentru vite. ♦ Streașină. 2. Crestătură, scobitură, adâncitură. 3. Făgaș, râpă făcută la munte de șuvoiul ploilor; p. ext. vale. 4. Șănțuleț, canal mic care servește la udatul semănăturilor (în grădinile de zarzavat); rigolă. 5. Scocul morii. – Din sl. žlebŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
JGHEÁB s. 1. v. adăpătoare. 2. (pop.) țurloi, țurțur. (Apa de izvor curge pe un ~.) 3. v. rigolă. 4. v. streașină. 5. v. scoc. 6. v. lin. (~ pentru mustuit strugurii.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
JGHEÁB s. v. canal, conductă, coșciug, sicriu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
jgheab s. n., pl. jgheáburi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
JGHEAB ~uri n. 1) Conductă (din lemn, din tablă sau din alt material) deschisă pe toată întinderea părții de sus, servind la scurgerea unui lichid sau a unui material pulverulent; uluc; scoc. 2) Vas făcut din scânduri ori scobit dintr-un trunchi de copac sau din piatră, folosit pentru adăpatul vitelor; adăpătoare; uluc. 3) Șănțuleț făcut pe muchia unei piese de lemn pentru a o îmbina cu ieșitura altei piese; crestătură; scobitură. [Monosilabic] /<sl. žlebu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink