JIGÁLĂ, jigale, s. f. (Înv. și reg.) Cui întors la vârf și înfierbântat, cu care se găuresc ciubucele sau se decorează diverse obiecte de lemn. [Var.: juválă s. f.] – Din ucr. žyhalo.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
jigálă s. f., g.-d. art. jigálei; pl. jigále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink