JIMBĂTÚRĂ, jimbături, s. f. (Reg.) 1. Defect de conformație a gurii; schimonosire. 2. Fig. Încrețituri la suprafața unei ape. – Jimba + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
jimbătúră s. f., g.-d. art. jimbătúrii; pl. jimbătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink