JINDUITÓR, -OÁRE, jinduitori, -oare, adj. Care jinduiește; râvnitor, poftitor; jinduit. [Pr.: -du-i-] – Jindui + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
JINDUITÓR adj. ahtiat, avid, dorit, dornic, jinduit, râvnitor, (fig.) înfometat, însetat, lacom, setos. (~ de o viață mai bună.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
jinduitór adj. m., pl. jinduitóri; f. sg. și pl. jinduitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink