JÍTIE, jitii, s. f. (Reg.) 1. Poveste, anecdotă, snoavă. 2. Boală cronică; defect, cusur. – Din sl. žitije.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
JÍTIE s. v. întâmplare, pățanie, peripeție, rogojină.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
jítie (jítii), s. f. – 1. Viață, biografie. – 2. Istorie cronică, poveste. – 3. Beteșug, boală cronică. Sl. žitije „viață” (Pușcariu, Dacor., VIII, 349). Sec. XVII, înv. cu primul sens.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
jítie s. f. (sil. -ti-e), art. jítia (sil. -ti-a), g.-d. art. jítiei; pl. jítii, art. jítiile (sil. -ti-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
JÍTIE ~i f. pop. 1) Expunere a aventurilor sau a vieții cuiva. 2) Boală incurabilă. /<sl. žitije
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink