JOÁRDĂ, joarde, s. f. 1. Nuia lungă, subțire și flexibilă; vargă, jordie. 2. (La pl.; reg.) Bețele vârâte între firele natrei la războiul de țesut. – Din magh. zsorda. Cf. sl. žrŭdĩ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
JOÁRDĂ s. jordie, vargă, (pop.) strămurare, strămurariță, (reg.) japă, (înv.) strămur. (~ pentru mânat vitele.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
JOÁRDĂ s. v. fuscel, nuia, vargă, vergea.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
joárdă (joárde), s. f. – Nuia lungă, vargă, băț. – Var. jordie, jorghie, jerghie. Sl. žrŭdĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Miklosich, Lexicon, 200; Cihac, II, 156; Conev 65) în parte prin intermediul mag. zsorda (DAR; Gáldi, Dict., 179), cf. rus. žerdĭ (Vasmer, I, 419).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
joárdă s. f., g.- d. art. joárdei; pl. joárde
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
JOÁRDĂ ~e f. 1) Ramură lungă, subțire și flexibilă, curățată de ramificații și de frunze; nuia; vargă. 2) reg. la pl. Bețe care se vâră între firele natrei la războiul de țesut. /<sl. žrudi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink