JOBENÁT, -Ă, jobenați, -te, adj. (Rar) Care poartă joben. Cu joben. – Joben + suf. -at.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
jobenát adj. m., pl. jobenáți; f. sg. jobenátă, pl. jobenáte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink