JOIMÍR, joimiri, s. m. (Înv) Mercenar polonez. ♦ (La pl.) Corp de oaste din armatele țărilor române. – Din pol. žołnierz.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
joimír s. m. (sil. joi-), pl. joimíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
JOIMÍR ~i m. înv. Soldat de origine polonă, angajat cu leafă în armata Moldovei; mercenar polonez. /<pol. žolniers
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink