JOVIALITÁTE s. f. Însușirea de a fi jovial; veselie, voioșie, bună dispoziție. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. jovialité.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
JOVIALITÁTE f. 1) Caracter jovial. 2) Comportare jovială. [G.-D. jovialității; Sil. -vi-a-] /<fr. jovialité
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
JOVIALITÁTE s.f. Veselie, voioșie, bună dispoziție. [Pron. -vi-a-. / cf. fr. jovialité].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
JOVIALITÁTE s. f. veselie, voioșie, bună dispoziție. (< fr. jovialité)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
JOVIALITÁTE, jovialități, s. f. Însușirea de a fi jovial; bună dispoziție. [Pr.: -vi-a-] – După fr. jovialité.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
JOVIALITÁTE s. v. veselie, voioșie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
jovialitáte s. f. (sil. -vi-a-), g.-d. art. jovialității
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink