JUDECĂTORÍE, judecătorii, s. f. Instituție judecătorească având competența de a soluționa (în primă sau în ultimă instanță) anumite pricini prevazute de lege; clădire unde se află sediul acestei instanțe. ♦ Autoritate judiciară. – Judecător + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
JUDECĂTORÍE s. (JUR.) (înv.) judecătoare, scaun, (Litigiu ajuns în fața ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
judecătoríe s. f., art. judecătoría, g.-d. art. judecătoríei; pl. judecătoríi, art. judecătoríile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
JUDECĂTORÍE ~i f. 1) Organ judiciar având competența de a soluționa litigiile în primă instanță (și recursurile). 2) Local unde își are sediul acest organ judiciar. [G.-D. judecătoriei] /judecător + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink