JUJÚB I. s. m. jujubier. II. s. f. fructul jujubierului. ◊ pastă din acest fruct. (< fr. jujube)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
jujúb s. m., pl. jujúbi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
JUJÚB (‹ lat.) s. m. Arbust înalt până la 8 m, ramificat de la bază, cu lujeri spinoși, flori galbene, dispuse în inflorescențe dense (Zizyphus jujuba). Fructul, o drupă sferică sau alungit-ovoidală, de culoare roșie, roșie-brună sau neagră, comestibil, cu gust dulce-acrișor; este folosit în afecțiunile pectorale datorită mucilagiilor pe care le conține.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink