JURÍDIC, -Ă, juridici, -ce, adj. Care ține de drept, privitor la drept. ◊ Persoană juridică = organizație cu patrimoniu propriu și administrație de sine stătătoare, care se bucură de capacitatea de a avea drepturi și obligații. – Din fr. juridique, lat. juridicus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
JURÍDIC, -Ă adj. Referitor la drept, la legi. ◊ Persoană juridică v. persoană. [< fr. juridique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
JURÍDIC, -Ă adj. referitor la justiție, la drept. (< fr. juridique, lat. iuridicus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
JURÍDIC adj. (JUR.) (înv.) politicesc. (Act ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
jurídic adj. m., pl. jurídici; f. sg. jurídică, pl. jurídice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
JURÍDIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de drept sau de legi; propriu dreptului sau legilor. ◊ Persoană ~că instituție sau întreprindere care este recunoscută de lege ca subiect cu drepturi și obligații. 2) Care se face în fața justiției. Acțiune ~ că. /<lat. juridicus, fr. juridique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink