JUSTIFICATÍV, -Ă, justificativi, -e, adj. Care servește pentru a justifica ceva. – Din fr. justificatif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
JUSTIFICATÍV, -Ă adj. Care servește pentru justificare; justificator. [Cf. fr. justificatif].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
JUSTIFICATÍV, -Ă adj. care servește pentru a justifica; justificator. (< fr. justificatif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
JUSTIFICATÍV adj. 1. doveditor, justificator, pro-bator, (înv.) mărturisitor. (Act ~.) 2. descărcător. (Factură ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
justificatív adj. m., pl. justificatívi; f. sg. justificatívă, pl. justificatíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
JUSTIFICATÍV ~ă (~i, ~e) Care servește pentru justificare; în stare să justifice. Document ~. /<fr. justificatif
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink