JĂRÁTIC s. n. Jar1. ◊ Loc. adj. De jeratic = care pare că arde; arzător. ◊ Expr. A sta (sau a ședea) ca pe jăratic = a fi extrem de nerăbdător și de neliniștit sau a fi foarte grăbit. [Var.: jărátec, jerátic, jerátec s. n.] – Din sl. žaratŭkŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
JĂRÁTIC n. Cărbuni incandescenți care ard fără flăcări; jar. ◊ A sta (sau a ședea) ca pe ~ a) a fi foarte nerăbdător; b) a fi foarte grăbit. A mânca ~ a fi foarte iute. De ~ care pare că arde (ca jăraticul); arzător; incandescent. /<sl. žaratuku
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
JĂRÁTIC s. v. jar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
jărátic s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink