KANTIÁN, -Ă, kantieni, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține filozofiei lui Kant, privitor la această filozofie. 2. S. m. Adept al filozofiei lui Kant. [Pr.: -ti-an] – Din fr. kantien.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
KANTIÁN, -Ă adj. Referitor la kantianism. // s.m. și f. Adept al kantianismului. [Pron. -ti-an. / cf. fr. kantien, it. kantiano].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
KANTIÁN, -Ă adj., s. m. f. (adept) al kantianismului. (< fr. kantien)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
kantián adj. m., s. m. (sil. -ti-an), pl. kantiéni (sil. -ti-eni); f. sg. kantiánă, pl. kantiéne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
KANTIÁN1 ~ánă (~éni, ~éne) Care ține de kantianism; propriu kantianismului. [Sil. -ti-anî /< fr. kantien
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
KANTIÁN2 ~éni m. Adept al kantianismului. /< fr. kantien
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink