KIESELGÚR s. n. Rocă sedimentară silicioasă, formată prin depunerile cochiliilor unor alge microscopice monocelulare; diatomit, pămânțel. [Pr.: chiz-] – Din germ. Kieselgur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
KIESELGÚR [pr.: kizelgurî n. Rocă silicioasă formată prin depunerea cochiliilor unor alge monocelulare. /< germ. Kieselgur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
KIESELGÚR [CHI-ZEL-] s. n. diatomit. (< germ. Kieselgur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
KIESELGÚR s. v. diatomit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
kieselgúr s. n. [kies- pron. germ. chiz-]
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink