LABIOLECTÚRĂ s. f. Aptitudine de a înțelege vorbirea după mișcările buzelor. [Pr.: -bi-o-] – Labi[al] + lectură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
labiolectúră s. f., g.-d. art. labiolectúrii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink