Dex ladă

LÁDĂ, lăzi s. f. Cutie mare de scânduri, de tablă, de carton etc. în care se păstrează sau se transportă diferite lucruri. – Din germ. Lade.

LÁDĂ s. 1. v. cufăr. 2. (TEHN.) postavă, (Transilv.) troacă. (În ~ curge făina măcinată, la moară.) 3. v. coș.

LÁDĂ s. v. coșciug, sertar, sicriu.

ládă (lắzi), s. f. 1. Cufăr de lemn. – 2. Sipet, casă de bani. – 3. (Trans. de S.) Sicriu, coșciug. – 4. (Trans., Banat) Sertar. Germ. Lade, prin intermediul mag. láda (DAR) sau al sl. (cr., slov., pol., rut.) lada, cf. sb. lad (Miklosich, Fremdw., 104; Cihac, II, 163; Conev 82). – Der. lădiță, s. f.

ládă s. f., g.-d. art. lăzii, pl. lăzi

LÁDĂ lăzi f. 1) Cutie mare de lemn sau de metal, de obicei cu capac, în care se păstrează sau se transportă diferite obiecte. ◊ ~ de zestre obiect de mobilier în care se păstra zestrea. Atâta-i tot și ~a în pod iată tot, nu mai este nimic de spus, de adăugat. /<germ. Lade

LADA PĂCII s. v. chivot.

cotígă (sud) și cotĭúgă (nord) f., pl. ĭ (rut. kotĭúga, cîne [!], ca fr. chien, „cîne” și „roabă”). Căruță pe doŭă roate (de dus gunoĭ ș. a.). Partea din ainte [!] a pluguluĭ (în nord teleagă și teleguță), compusă din cele doŭă roate. Căruță de dus cîniĭ prinșĭ pe strade [!] (numită și ladă și droagă). Un fel de camion maĭ grosolan (caracterizat pin [!] doŭă grinzĭ lungĭ și groase), foarte obișnuit în Moldova, în al căreĭ nord se numește cotĭugar.

LÁDĂ (‹ germ.) s. f. Cutie de dimensiuni mari, din lemn, carton, tablă etc., uneori cu capac, în care se păstrează sau se transportă diferite obiecte, materiale etc. ◊ L. de zestre = piesă importantă din mobilierul rustic românesc, cu capac plan sau bombat, lucrată de obicei din lemn de fag și împodobită cu crestături sau cu picturi, destinată păstrării unor bunuri ale miresei (așternuturi, îmbrăcăminte, covoare etc.). ◊ L. de Brașov (sau brașoveancă) este pictată mai ales cu elemente florale.