LAGÚM, lagumuri, s. n. (Înv.) Canal subteran; săpătură făcută sub pământ pentru a submina o construcție, o fortăreață, un pod. – Tc. lâğim.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
lagúm (lagấm), s.n. (înv.) mină, galerie sub pământ.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
lagúm (lagúmuri) s. n. – Mină, galerie sau pasaj subteran. – Var. lagîm. Mr. lăgăme. Tc. lagum, lagim (Șeineanu, II, 232; Cihac, II, 589: Lokotsch 1288), cf. ngr. λαγούμι, alb. lagëm, bg. lagăm. Sec. XVII, înv. Lagoniță, s. f. (înv., depozit, boltă), pe care Cihac, II, 163, îl deriva din sl. lĕgalĭnica „sfert, pătrat”, este un simplu dim. de la lagum. – Der. lagumgiu, s. m. (înv., miner), din tc. lagumci.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink