Dex lama

LAMÁ², lamez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra suprafața frontală, circulară a unei găuri cu ajutorul unei lame speciale, când strunjirea este dificilă. – Din fr. lamer.

LÁMA¹ s. m. invar. Preot-călugăr budist (în Tibet, în Mongolia și la calmuci). ◊ Marele lama sau Lama cel mare = șeful suprem al religiei budiste; dalai-lama. – Din fr. lama.

LÁMA m. invar. Slujitor al cultului la popoarele care împărtășesc budismul. ◊ Dalai- ~ mai-marele religiei budiste tibetane. /<fr. lama

LAMÁ vb. I. tr. A găuri un material sau a-i netezi suprafața cu o unealtă în formă de lamă, care se rotește în jurul unui ax. [< lamă].

LÁMA s.m. invar. Preot-călugăr budist din Tibet, din Mongolia etc. ◊ Marele lama = șeful suprem al religiei budiste; dalai-lama. [< fr., tib. lama].

LAMÁ² vb. tr. (tehn.) a găuri un material, a-i netezi suprafața cu o unealtă în formă de lamă, care se rotește în jurul unui ax. (< fr. lamer)

LÁMA¹ s. m. inv. preot-călugăr budist din Tibet, Mongolia etc. ♦ marele ~ = dalai-lama. (< fr. lama)

láma (preot budist) s. m. invar.

LÁMĂ¹, lame, s. f. 1. Placă subțire de metal, de material plastic etc., cu diverse întrebuințări (în aparatura tehnică). ♦ Spec. Mică placă dreptunghiulară, subțire și de obicei cu tăișuri pe ambele laturi lungi, care se montează la un aparat de ras. 2. Partea metalică și tăioasă a unui instrument. 3. Placă mică și subțire de sticlă pe care se așază substanțele ce urmează a fi examinate la microscop. 4. Strat foarte subțire de lichid, liber sau cuprins între doi pereți. – Din fr. lame.

LÁMĂ², lame, s. f. Gen de mamifere rumegătoare asemănătoare cu cămilele, dar mai mici și fără cocoașă, care trăiesc pe platourile înalte din America de Sud și care, domesticite, sunt folosite ca animale de povară (Lama); animal care face parte din acest gen. – Din fr. lama.

LÁMĂ¹ ~e f. 1) Parte ascuțită a unui instrument, a unei unelte de tăiat sau a unei arme albe; ascuțiș; tăiș; custură. 2) Placă dreptunghiulară de oțel, foarte subțire, de obicei cu două tăișuri, care se adaptează la un aparat de ras. 3) Placă mică și subțire de sticlă pe care se așază materialele ce urmează a fi examinate la microscop. [G.-D. lamei] /<fr. lame

LÁMĂ² ~e f. Mamifer rumegător din America de Sud, înrudit cu cămila, dar fără cocoașă, care, fiind domesticit, este folosit la transportarea greutăților. [G.-D. lamei] /<fr. lama

LÁMĂ¹ s.f. 1. Foaie metalică subțire. 2. Limba (unui cuțit, a unei custuri), fierul, partea de metal tăioasă a unui obiect. 3. Bucată subțire de sticlă pe care se așază substanțele care trebuie examinate la microscop. 4. Strat foarte subțire de lichid. [< fr. lame, it. lama].

LÁMĂ² s.f. Animal rumegător din familia cămilei, care trăiește în regiunile de munte ale Americii de Sud. [< fr. lama, cf. peruv. llama].

LÁMĂ¹ s. f. 1. foaie metalică subțire. 2. limba (unui cuțit), partea de metal tăioasă a unui obiect. 3. bucată subțire de sticlă pe care se așază substanțele ce trebuie examinate la microscop. 4. strat foarte subțire de lichid. 5. val marin provocat de furtună. (< fr. lame)

LÁMĂ² s. f. mamifer rumegător din familia camelidelor, care trăiește pe platourile Americii de Sud. (< fr. lama, sp. llama)

LÁMĂ s. 1. v. tăiș. 2. v. pânză.

lámă (láme), s. f. – 1. Tablă, foaie, placă de metal. – 2. Partea metalică tăioasă a unui instrument. – 3. Foiță fină metalică (de ras). Fr. lame, parțial prin intermediul ngr. λάμα. Este omonim cu lama, s. m. (conducător religios), din fr. lama; și cu lamă, s. f. (zool.) din fr. lama.

lámă (placă, mamifer) s. f., g.-d. art. lámei; pl. láme

dalaĭ-láma V. lama.

LAMA, Serge (pe numele adevărat Serge Chauvier) (n. 1943), cântăreț și compozitor francez. Debutează ca autor de texte muzicale. După un grav accident, revine ca solist, în anii ’70 („Je suis malade”, „À la vie, à l’amour”), scriind muzică plină de sensibilitate și umor. După 1989, compune muzică de teatru.

DALAI LÁMA (< mongol ta-le „ocean de înțelepciune“; tibetan bla-ma „superior religios“), titlu conferit conducătorului spiritual al ordinului monahal budist tibetan Gelugpa (Pălăria Galbenă) de către Altan Han în 1578, cu ocazia convertirii sale și a supușilor săi la budism. În mai puțin de 49 de zile de la moartea unui D.L. trebuie desemnat un succesor, în persoana unui băiat născut în perioada acestui interval; în timpul minoratului lui D.L. autoritatea este exercitată de un regent. Titlul este purtat de toți conducătorii acestui ordin monahal. Din sec. 17, D.L. devine și șeful politic al statului tibetan. Titlul este acordat persoanelor considerate a fi reîncarnări ale lui Avalokiteșvara Bodhisattva. Ultimul D.L., al 14-lea, Tenzin Gyatso (n. 1935), instalat la Lhasa în 1940, trăiește în exil în India, din 1959, în urma unei revolte a tibetanilor condusă de el; a primit Premiul Nobel pentru pace (1989).

LÁMĂ² (‹ fr. {i}; {s} sp. llama, împrumutat dintr-o limbă indigrnă din Perú, în care toate animalele cu lână poartă acest nume) s. f. Mamifer rumegător, din familia canelidelor, înrudit cu cămilele, de c. 120 cm înălțime (Lama). Genul Lama cuprinde trei specii dintre care numai una, L. guanicoë, mai există în stare sălbatică, celelalte fiind deja domesticite când au ajuns primi spanioli în America de Sud. Trăiește în zonele muntoase. Localnicii le folosesc ca animale de povară și întrebuințează carnea lor, blana, grăsimea, părul (țesături, frânghii), bălegarul (pentru foc).