LAMELIBRANHIÁT, -Ă, lamelibranhiați, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Despre moluște) Cu branhiile în formă de lamele. 2. S. f. (La pl.) Clasă de moluște cu corpul turtit lateral, pe care-l acoperă o cochilie formată din două valve, și cu branhiile în formă de lamele. (Lamellibranchiata); (și la sg.) animal care face parte din această clasă. [Pr.: -hi-at] – Din lat. lamellibranchiata.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LAMELIBRANHIÁT s. v. scoică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
lamelibranhiát adj. m. (sil. -bran-hi-at), pl. lamelibranhiáți; f. sg. lamelibranhiátă, pl. lamelibranhiáte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LAMELIBRANHIÁT ĕ n. 1) la pl. Clasă de moluște cu branhiile în formă de lamele și cu corpul cuprins într-o cochilie cu două valve (reprezentanți: scoica de râu, stridia etc.). 2) Moluscă din această clasă. [Sil. -li-bran-hi-] /<lat. lamellibranchiata
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
LAMELIBRANHIÁTE s.n.pl. Clasă de moluște cu branhiile în formă de lamele; (la sg.) animal din această clasă. // adj. (Despre moluște) Cu branhiile în formă de lamele. [Cf. fr. lamellibranches, sg. lamelibranhiat. / < lat. lamella – lamelă, branchia – branhie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LAMELIBRANHIÁTE s. n. pl. clasă de moluște cu bronhiile în formă de lamele; bivalve. (< lat. lamellibranchiata)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
lamelibranhiáte s. n. pl. (sil. -bran-hi-a-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink