Dex laminat

LAMINÁT¹ s. n. Laminare. – V. lamina.

LAMINÁT², -Ă, laminați, -te, adj., s. n. 1. Adj. Care a fost supus operației de laminare. 2. S. n. Produs metalic obținut prin laminare. – V. lamina.

LAMINÁT s.n. Laminare. [< lamina].

LAMINÁT, -Ă adj. Care este prelucrat la laminor. // s.n. Produs metalic făcut prin laminarea unui metal. [< lamina].

LAMINÁT, -Ă I. adj. prelucrat la laminor. II. s. n. 1. laminare. 2. produs metalic obținut prin laminare. (< lamina)

LAMINÁT s. v. laminare.

laminát (acțiune, produs) s. n., (produse) pl. lamináte

LAMINÁ, laminez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un material (în special un metal) prin deformare plastică, cu ajutorul laminorului. 2. A întinde, a paraleliza și a omogeniza cu laminorul fibrele textile în procesul de filare în vederea toarcerii lor. 3. A reduce secțiunea de curgere a unui fluid. – Din fr. laminer.

A LAMINÁ ~éz tranz. 1) (metale, aliaje) A prelucra cu laminorul. 2) (fluide) A face să curgă printr-o secțiune special amenajată. 3) (fibre textile) A subția și a omogeniza cu laminorul. /<fr. laminer

LAMINÁT ~e n. Produs metalic obținut prin laminare. /v. a lamina

LAMINÁ vb. I. tr. 1. A prelucra (un metal, un material etc.) la laminor. 2. A subția și a omogeniza fibrele textile. 3. A îngusta un jet de fluid. [< fr. laminer].

LAMINÁ vb. tr. 1. a prelucra un material la laminor. 2. a subția și a omogeniza fibrele textile. 3. a îngusta un jet de fluid. (< fr. laminer)

laminá vb., ind. prez. 1 sg. laminéz, 3 sg. și pl. lamineáză