LANDGRÁF, landgrafi, s. m. Titlu dat unui principe german în evul mediu. – Din fr. landgrave.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LANDGRÁF s.m. Titlu dat unora dintre vechii principi germani. [< germ. Landgraf, cf. Land – țară, Graf – conte].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LANDGRÁF s. m. titlu dat unui principe german din evul mediu; magistrat care răspundea în fața justiției în numele împăratului. (< germ. Landgraf)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
lándgraf (landgráfi), s. m. – Titlu de principe german. – Var. landgrav. Germ. Landgraf. – Der. landgraviat, s. n. (domeniul landgrafului).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
lándgraf s. m. (sil. mf. land-), pl. lándgrafi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink