LANDÓU, landouri, s. n. 1. Trăsură luxoasă cu patru locuri așezate față în față și cu capota formată din două părți mobile. 2. Cărucior pentru copiii mici, mare și acoperit. – Din fr. landau.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LANDÓU s.n. 1. Trăsură de lux cu două banchete așezate față în față, al cărei acoperiș, format din două bucăți, se ridică și se lasă după voie. 2. Cărucior de copil, mare și închis. [Var. landau s.n. / < fr. landau, cf. germ. Landauer < Landau – oraș în Germania].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LANDÓU s. n. 1. trăsură de lux cu două banchete față în față, al cărei acoperiș, format din două bucăți, se ridică și se lasă după voie. 2. cărucior de copil, mare și închis. (< fr. landou)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
LANDÓU s. v. cărucior.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
landóu (landóuri), s. n. – Cărucior de copil. Fr. landau; finala ca în carou, erou etc.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
landóu s. n., art. landóul; pl. landóuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LANDÓU ~ri n. 1) înv. Trăsură luxoasă cu capota pliabilă, având patru locuri așezate față în față. 2) Cărucior acoperit pentru copiii mici. /<fr. landau
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink