LAPIDÁRIU, lapidarii, s. n. Colecție de pietre mari sculptate sau gravate (basoreliefuri, statui, pietre de mormânt etc.); loc în care se păstrează o astfel de colecție. [Var.: lapidárium s. n.] – Din lat. lapidarium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LAPIDÁRIU s.n. 1. Colecție de pietre gravate sau sculptate (basoreliefuri, statui etc.); loc în care se păstrează o asemenea colecție. 2. (În evul mediu) Tratat despre pretinsele proprietăți curative sau magice ale pietrelor prețioase. [Pron. -riu, var. lapidarium s.n. / < lat. lapidarium].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LAPIDÁRIU s. n. 1. (în evul mediu) tratat despre pretinsele proprietăți curative sau magice ale pietrelor prețioase. 2. colecție de pietre gravate sau sculptate (basoreliefuri, statui); locul în care se păstrează. (< lat. lapidarium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
lapidáriu s. n. [-riu pron. -riu], art. lapidáriul; pl. lapidárii, art. lapidáriile (sil. -ri-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LAPIDÁRIU ~i n. 1) Colecție de pietre mari, sculptate sau gravate. 2) Loc unde se păstrează asemenea colecție. [Sil. la-pi-da-riu] /<lat. lapidarium
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink