Dex largare

LARGÁRE, largări, s. f. Acțiunea de a larga și rezultatul ei. – V. larga.

LARGÁRE s.f. Acțiunea de a larga și rezultatul ei. [< larga].

largáre s. f., g.-d. art. largării; pl. largări

LARGÁ, larghez, vb. I. Tranz. A desprinde un obiect (balast, lest) dintr-o aeronavă în zbor, prin aruncare sau cu ajutorul unui mecanism. – Din fr. larguer, it. largare.

A LARGÁ ~ghéz tranz. (balasturi, lesturi, parașutiști) A desprinde dintr-o aeronavă în zbor lăsând să cadă. /<fr. larquer, it. largare

LARGÁ vb. I. tr. A desprinde dintr-o aeronavă un obiect pentru a fi lansat în timpul zborului. ♦ A îndepărta o ambarcație de la chei sau de la navă cu ajutorul unei căngi. [< fr. larguer, it. largare].

LARGÁ vb. tr. 1. a desprinde dintr-o aeronavă un obiect pentru a fi lansat în timpul zborului. 2. a îndepărta o ambarcație de la chei sau de la navă cu ajutorul unei căngi. 3. a desfășura larg vela sau voalura parașutei. (< fr. larguer, it. largare)

largá vb., ind. prez. 1 sg. larghéz, 3 sg. și pl. largheáză

LARGÁRE (‹ larga) s. f. 1. Desprindere dintr-o aeronavă a unui obiect prin acționarea unui mecanism sau prin aruncare (ex. l. rezervoarelor de combustibil suplimentare). 2. Îndepărtare a unei ambarcații de la chei sau de lângă o navă cu ajutorul cangei.

LARGA, râu în rep. Moldova, afluent stg. al Prutului; lungime: c. 30 km. Izv. din apropierea com. Lărguța (jud. Cahul), de la 200 m alt. Pe râul L., la 7 iul. 1770, armatele ruse, conduse de mareșalul P.A. Rumeanțev, i-au învins pe turci; alături de ruși au luptat și voluntari moldoveni.