LARINGÍTĂ, laringite, s. f. Boală care constă în inflamația (mucoasei) laringelui. – Din fr. laryngite.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LARINGÍTĂ s.f. Inflamare a mucoasei laringelui. [< fr. laryngite].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LARINGÍTĂ s. f. inflamație a mucoasei laringelui. (< fr. laryngite)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
laringítă s. f., pl. laringíte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LARINGÍTĂ ~e f. Stare patologică caracterizată prin inflamația acută sau cronică a laringelui. /<fr. laryngite
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
LARINGÍTĂ (‹ fr. {i}) s. f. Inflamație acută sau cronică a mucoasei laringelui manifestată prin senzația de uscăciune, înțepături și dureri în gât, răgușeală, tuse, greutate respiratorie, uneori febră. Este provocată de factori infecțioși (în gripă, difterie, tuberculoză), toxici sau alergici.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink