leámă, léme, s.f. (reg.) chingă de lemn cu două găuri la capete prin care trece frânghia servind la tragerea năvoadelor.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
leámă (léme), s. f. – Bățul de la năvodul de pescuit. Rut. ljama (DAR).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink