LEFEGÍU, lefegii, s. m. 1. Nume dat mercenarilor din țările române în evul mediu. 2. (Pop. și fam.) Salariat; funcționar. – Din tc. ulûfeci.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LEFEGÍU s. v. angajat, mercenar, salariat, slujbaș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
lefegíu s. m., art. lefegíul; pl. lefegíi, art. lefegíii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LEFEGÍU ~i m. 1) ist. Militar plătit în serviciul unui stat străin; mercenar. 2) înv. Persoană angajată care primea leafă; salariat. /<turc. ulufeci
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink