LÉGIC, -Ă, legici, -ce, adj. Care are caracter de lege obiectivă. – Lege + suf. -ic (după rus. zakonomernâi).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LÉGIC, -Ă adj. Care are caracter obligatoriu, de lege. [< lege + -ic].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LÉGIC, -Ă adj. cu caracter obligatoriu, de lege. (< lege + -ic)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
légic adj. m., pl. légici; f. sg. légică, pl. légice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LÉGIC ~că (~ci, ~ce) Care este în conformitate cu legile obiective. /lege + suf. ~ic
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink