LEGISLATÍV, -Ă, legislativi, -e, adj. Referitor la legi, la legiferarea legilor, la elaborarea și la adoptarea lor. ◊ Organ legislativ = organ care are împuternicirea de a elabora și a adopta legile. Putere legislativă = una dintre cele trei puteri în care se împarte puterea statului constituțional, care are atribuția de a face legi. Consiliu legislativ = consiliu care cercetează proiectele de lege și contribuie la îmbunătățirea și definitivarea lor. – Din fr. législatif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LEGISLATÍV, -Ă adj. Care se referă la legi. ♦ Care face legi. ◊ Organ legislativ = organ care elaborează și adoptă legile. [Cf. fr. législatif].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LEGISLATÍV, -Ă adj. referitor la legiferare, care legiferează. ♦ putere ~ă (și s. n.) = una dintre cele trei puteri ale statului constituțional, având atribuția de a elabora legi; organ ~ (și s. n.) = organ al puterii de stat care elaborează și adoptă legile. (< fr. législatif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
LEGISLATÍV adj., s. (JUR.) 1. adj. legiuitor. (Organ ~.) 2. adj. v. parlamentar. 3. s. v. parlament.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
legislatív adj. m., pl. legislatívi; f. sg. legislatívă, pl. legislatíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LEGISLATÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de legi; propriu legilor. 2) Care elaborează și adoptă legi; cu dreptul de a elabora și a adopta legi. Organ ~. Putere ~ă. /<fr. législatif
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink