Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
LEGITIMÁT, -Ă, legitimați, -te, adj. 1. Căruia i s-a cerut să se legitimeze cu un document legal. 2. (Despre copii născuți în afara căsătoriei) Care a fost recunoscut ca legitim. 3. Care a fost considerat just, echitabil, îndreptățit. – V. legitima.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LEGITIMÁ, legitimez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) stabili identitatea pe baza unui document legal. 2. Tranz. A recunoaște unui copil născut în afara căsătoriei drepturile de copil legitim. 3. Tranz. A justifica, a îndreptăți. – Din fr. légitimer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A LEGITIMÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A identifica pe bază de acte oficiale. 2) fig. (acțiuni, opinii etc.) A demonstra ca fiind legitim, just; a justifica; a îndreptăți; a motiva. /<fr. légitimer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
LEGITIMÁ vb. I. 1. tr., refl. A(-și) stabili identitatea pe baza unui document legal. 2. tr. (Fig.) A justifica, a motiva, a îndreptăți. 3. tr. A recunoaște unui copil născut înainte de căsătorie drepturile unui copil legitim. [< fr. légitimer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LEGITIMÁ vb. I. tr., refl. a(-și) stabili identitatea pe baza unui document legal. II. tr. 1. (fig.) a justifica, a îndreptăți. 2. a recunoaște unui copil născut înainte de căsătorie drepturile unui copil legitim. (< fr. légitimer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
LEGITIMÁ vb. v. îndreptăți, justifica, motiva.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
legitimá vb., ind. prez. 1 sg. legitiméz, 3 sg. și pl. legitimeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink