LEGITIMÍSM s. n. Teorie care proclamă drept principiu fundamental dreptul inalienabil la tron al dinastiilor legitime (răsturnate în urma unor evenimente sociale sau politice) și puterea absolută a acestora. – Din germ. Legitimismus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LEGITIMÍSM n. Teorie care proclamă drept principiu al orânduirii de stat monarhia ereditară. /<germ. Legitimismus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
LEGITIMÍSM s.n. Teorie care proclamă drept principiu fundamental al orânduirii de stat „dreptul” sfânt și inalienabil la tron al dinastiilor legitime și puterea absolută a acestora. [< fr. légitimisme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LEGITIMÍSM s. n. principiu care proclamă dreptul inali-enabil la tron al dinastiilor legitime. (< fr. légitimisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
legitimísm s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink