LEGĂTÓR, -OÁRE, legători, -oare, subst. I. S. m. și f. 1. Persoană specializată în legatul cărților. 2. Persoană care leagă snopii. II. S. f. Obiect cu care sau în care se leagă ceva. ♦ Spec. Mănunchi de paie sau de spice cu care se leagă snopii. ♦ Spec. Basma. ♦ Spec. (Înv.) Cravată. ♦ Spec. (Înv.) Fular. – Lega + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LEGĂTÓR s. (rar) scorțitor, (Transilv.) compactor. (~ de cărți.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
legătór s. m., pl. legătóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LEGĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Muncitor specializat în operații de cartonare și legare. ~ de cărți. 2) Lucrător agricol care leagă snopii. /a lega + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
legătoáre (persoană) s. f., g.-d. art. legătoárei; pl. legătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink