LÉNEȘ, -Ă, leneși, -e, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Om) căruia îi lipsește dorința, plăcerea de a munci, de a fi activ, căruia îi e lene; (om) trândav. 2. Adj. Care trădează, exprimă lene. Gesturi leneșe. ♦ Care este domol, încet. Mersul leneș al melcului. 3. S. m. (La pl.) Familie de animale mamifere din America de Sud, cu corp robust, cu membre prevăzute cu gheare puternice și arcuite, care se mișcă încet și stau zile întregi agățate pe aceeași creangă (Bradypodidac); (și la sg.) animal din această familie. – Lene + suf. -eș. (2) Calc după fr. paresseux, germ. Faultier.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LÉNEȘ adj., s. indolent, puturos, trândav, trântor, (rar) somnoros, (înv. și pop.) neharnic, (reg.) caniv, lenos, zăcaș, (Mold.) duglan, dugliș, lainic, (prin Olt.) sanchiu, (Transilv. și Bucov.) trând, (înv.) lenevos, tanduriu. (Om ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Leneș ≠ harnic, muncitor, sârguincios, silitor
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
léneș adj. m., s. m., pl. léneși; f. sg. léneșă, pl. léneșe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LÉNEȘ1 ~ă (~i, ~e) 1) și substantival (despre persoane) Care lenevește; care nu vrea să muncească; trândav; lenos. 2) fig. (despre mișcări sau acțiuni) Care vădește lene; care este lipsit de energie. Mers ~. /lene + suf. ~eș
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
LÉNEȘ2 ~i m. Mamifer din pădurile tropicale ale Americii de Sud care se mișcă alene și care stă zile întregi agățat de aceeași creangă. /lene + suf. ~eș
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink