LÉNTĂ, lente, s. f. Panglică lată de mătase pe care o poartă regii, demnitarii, cei decorați etc. la solemnități. – Din rus. lenta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LÉNTĂ s.f. Cordon de mătase care se poartă în diagonal peste piept la solemnități de către suverani sau de posesorii unei înalte decorații. [< rus. lenta].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LÉNTĂ s. f. cordon de mătase care se poartă în diagonală, peste piept, de către suverani sau de posesorii unei înalte decorații, la solemnități. (< rus. lenta)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
LÉNTĂ s. 1. cordon. (~ a unei decorații.) 2. eșarfă. (~ purtată de un înalt demnitar.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
léntă (lénte), s. f. – Șnur al unei decorații sau ordin. Rus. lenta (Tiktin).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
léntă s. f., g.-d. art. léntei; pl. lénte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LENT, -Ă, lenți, -te, adj. Încet, domol. – Din fr. lent, lat. lentus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LENT ~tă (~ți, ~te) și adverbial 1) Care manifestă lipsă de rapiditate; fără grabă; încet. 2) Care se desfășoară încet; cu ritm scăzut; domol; lin. /<fr. lent, lat. lentus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
LENT, -Ă adj. Încet, lin, domol. [Pl. -nți, -nte. / < fr. lent, it. lento, lat. lentus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LENT, -Ă adj. încet, lin, domol. (< fr. lent, lat. lentus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
LENT adj., adv. 1. adj. v. greoi. 2. adj. v. domol. 3. adj. v. rar. 4. adv. v. încet.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Lent ≠ brusc, iute, rapid, repede
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
lent adj. m., pl. lenți; f. sg. léntă, pl. lénte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink