LETRÍNĂ, letrine, s. f. (Tipogr.) Literă majusculă (de obicei ornată) folosită la început de capitol în ediții bibliofile. – Din fr. lettrine.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LETRÍNĂ s.f. 1. (Poligr.) Inițială, de obicei ornamentală, de înălțimea câtorva rânduri, cu care începe un capitol sau un paragraf. 2. Literele majuscule (alcătuind o silabă) imprimate la dicționare pe fiecare pagină deasupra coloanelor, spre a ușura căutarea cuvântului dorit; colontitlu. [< fr. lettrine, cf. it. letterina].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LETRÍNĂ s. f. 1. inițială (ornamentală) de înălțimea câtorva rânduri, cu care începe un capitol sau un paragraf. 2. literele majuscule (o silabă) imprimate la dicționare pe fiecare pagină deasupra coloanelor, spre a ușura căutarea cuvântului dorit; colontitlu. (< fr. lettrine)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
LETRÍNĂ s. v. colontitlu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
letrínă s. f., pl. letríne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LETRÍNĂ ~e f. tipogr. Literă majusculă (ornamentată) de înălțimea câtorva rânduri, cu care începe un capitol, un paragraf etc. /<fr. lettrine
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink