Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
LEUCÍT s. n. Silicat natural de aluminiu și de potasiu, de culoare cenușie sau albă, cu luciu sticlos, folosit mai ales ca îngrășământ agricol. [Pr.: le-u-] – Din fr. leucite.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LEUCÍT s.n. 1. Mineral din grupa silicaților, conținând aluminiu și potasiu, care se găsește în unele roci eruptive. 2. Corpuscul din citoplasma celulelor vegetale. [< fr. leucite, cf. gr. leukos – alb].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LEUCÍT s. n. 1. mineral din grupa feldspatoizilor, conținând silicat de aluminiu și potasiu, în unele roci eruptive. 2. corpuscul din citoplasma celulelor vegetale. (< fr. leucite)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
LEUCÍT s. (MIN.) feldspatoid.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
leucít s. n. (sil. le-u-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LEUCÍ, leucesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bate pe cineva. – Din leucă.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink