LEUCOPLÁSTE s.n.pl. Plastide albe sau incolore care formează și acumulează amidon. [< fr. leucoplastes, cf. gr. leukos – alb, plastes – creator].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LEUCOPLÁSTE s. n. pl. plastide din citoplasmă, inactive fotosintetic. (< fr. leucoplastes)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
leucopláste (bot.) s. n. pl. (sil. le-u-, -plas)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LEUCOPLÁST, leucoplaste, s. n. Fâșie de țesătură impregnată cu cauciuc, lipicioasă pe o parte, folosită la fixarea pansamentelor. [Pr.: le-u-. – Pl. și: leucoplasturi] – Din germ. Leukoplast, fr. leucoplaste.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LEUCOPLÁST ~e n. Țesătură impregnată cu cauciuc, lipicioasă pe o parte, folosită la fixarea pansamentelor. [Sil. le-u-co-plast] /<germ. Leukoplast, fr. leucoplaste
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
LEUCOPLÁST s.n. Țesătură impregnată cu cauciuc, lipicioasă pe o parte, folosită pentru a fixa pansamentele aplicate pe răni. [Pl. -te, -turi. / < germ. Leukoplast].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LEUCOPLÁST s. n. țesătură impregnată cu cauciuc, lipicioasă pe o parte, pentru fixarea pansamentelor sau acoperirea rănilor; emplastru. (< germ. Leukoplast, fr. leucoplaste)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
leucoplást (farm.) s. n. (sil. le-u, -plast), pl. leucopláste
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink