LEUȘÓR1, leușori, s. m. Diminutiv al lui leu1; leuț1. [Pr.: le-u-. – Pl. și: leișori] – Leu1 + suf. -ușor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LEUȘÓR2, leușori, s. m. Diminutiv al lui leu2; leuț2. [Pr.: le-u-. – Pl. și: leișori] – Leu2 + suf. -ușor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
leușór (mamifer, monedă) s.m., pl. leușóri / leișóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink