LEXÉM, lexeme, s. n. Cuvânt sau parte de cuvânt care servește ca suport minimal al semnificației. – Din fr. lexème.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LEXÉM s.n. (Parte a unui) cuvânt care servește ca suport al semnificației; cuvânt, unitate lexicală. [< fr. lexème].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LEXÉM s. n. morfem lexical; semantem. (< fr. lexème)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
lexém s. n., pl. lexéme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LEXÉM ~e n. 1) Cuvânt sau parte de cuvânt care servește ca suport minimal al semnificației; morfem lexical. 2) Unitate de bază a vocabularului care reprezintă asocierea unuia sau a mai multor sensuri; cuvânt; unitate lexicală. /<fr. lexeme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink