LÉXIC s. n. Totalitatea cuvintelor dintr-o limbă; vocabular. ♦ P. restr. Totalitatea cuvintelor caracteristice limbii unei epoci, unei regiuni, unui scriitor etc. – Din fr. lexique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LÉXIC n. Totalitate a cuvintelor dintr-o limbă sau dintr-o operă literară; vocabular. /<fr. lexique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
LÉXIC s.n. Totalitatea cuvintelor unei limbi; vocabular. [< fr. lexique, cf. gr. lexikon – vocabular].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LÉXIC1 s. n. vocabular (1). ◊ totalitatea cuvintelor specifice unui scriitor, unei regiuni, unei epoci. (< fr. lexique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
LEXIC2(O)-, -LEXÍE elem. „cuvânt”, „lexic”, „dicționar”. (< fr. lexic/o/-, -lexie, cf. gr. lexis, cuvânt, lexikon, dicționar)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
LÉXIC s. 1. v. vocabular. 2. v. glosar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
léxic (-ce), s. n. – Vocabular. – Var. (înv.) lexicon. Fr. lexique și mai înainte (sec. XVIII) din ngr. λεξιϰόν (Gáldi 205).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
léxic s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink