LICENȚIÓS, -OASĂ, licențioși, -oase, adj. Care calcă regulile bunei-cuviințe și ale moralei; indecent, impudic, imoral. [Pr.: -ți-os] – Din fr. licencieux, lat. licentiosus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LICENȚIÓS, -OÁSĂ adj. Necuviincios, imoral, libertin. [Pron. -ți-os. / cf. fr. licencieux, lat. licentiosus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LICENȚIÓS, -OÁSĂ adj. necuviincios, imoral, indecent. (< fr. licencieux, lat. licentiosus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
LICENȚIÓS adj. v. deșănțat, imoral, impudic, indecent, necuviincios, nerușinat, obscen, p*********c, scabros, scârbos, trivial, vulgar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
licențiós adj. m. (sil. -ți-os), pl. licențióși; f. sg. licențioásă, pl. licențioáse
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LICENȚIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care manifestă licență în comportare; caracterizat prin lipsă de bună-cuviință în felul de a fi. [Sil. -ți-os] /<fr. licencieux, lat. licentiosus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink