Dex lichida

LICHIDÁ, lichidez, vb. I. Tranz. 1. A termina, a pune capăt unei acțiuni, unui fapt, unei activități etc. 2. Spec. A îndeplini toate formele necesare pentru ca o situație juridică sau financiară să ia sfârșit. ♦ A plăti (o datorie). 3. (Arg.) A omorî; a asasina. – Din fr. liquider.

LICHIDÁ vb. I. tr. 1. A îndeplini formalitățile pentru încetarea definitivă a activității unei întreprinderi, a unei bănci etc. ♦ A plăti (o datorie). 2. A pune capăt, a termina, a încheia (o acțiune, un fapt). 3. (Argotic) A omorî, a asasina. [< fr. liquider, it. liquidare].

LICHIDÁ vb. tr. 1. a pune capăt, a termina, a încheia (o acțiune). 2. a îndeplini formalitățile pentru încetarea definitivă a unei situații juridice sau financiare. ◊ (refl.) a-și plăti datoriile. 3. (arg.) a omorî, a asasina. (< fr. liquider)

LICHIDÁ vb. 1. a încheia, a sfârși, a termina. (A ~ toate socotelile.) 2. a desființa, a stârpi, a suprima. (A ~ abuzurile.) 3. (fig.) a sparge. (Au încercat să ~ greva.) 4. v. nimici. 5. v. achita.

LICHIDÁ vb. v. asasina, omorî, suprima, ucide.

lichidá vb., ind. prez. 1 sg. lichidéz, 3 sg. și pl. lichideáză

LICHÍD, -Ă, lichizi, -de, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Corp, substanță) care se află într-o stare de agregare intermediară între starea gazoasă și starea solidă, care nu are o formă stabilă proprie, ci curge sub greutatea proprie și ia forma vasului în care se află. 2. Adj. (Despre bani) De care se poate dispune imediat; (despre creanțe, efecte etc.) care poate fi transformat în bani prin vânzare imediată. 3. Adj. (În sintagma) Consoană lichidă (și substantivat, f.) = nume dat consoanelor laterale și celor vibrante. – Din fr. liquide, lat. liquidus.

A LICHIDÁ ~éz tranz. 1) A face să nu mai existe. 2) (datorii) A compensa în bani sau în natură; a plăti; a achita. /<fr. liquider

LICHÍD¹ ~dă (~zi, ~de) 1) (despre substanțe) Care este în stare de agregare intermediară între starea gazoasă și cea solidă. 2) (despre creanțe, efecte etc.) Care poate fi convertit imediat în bani; cu proprietatea de a fi transformat imediat în bani. 3): Bani ~zi bani care sunt imediat disponibili; bani peșin; bani gheață. 4) (despre unele consoane) Care se pronunță ușor precedând un iot. /<fr. liquide, lat. liquidus

LICHÍD² ~e n. 1) Substanță în stare de agregare intermediară între starea solidă și cea gazoasă, lipsită de formă proprie, din care cauză curge sub propria greutate și ia forma vasului în care se află. 2) Substanță care se bea (apă, lapte, vin etc.). /<fr. liquide, lat. liquidus

LICHÍD, -Ă adj., s.n. 1. (Substanță) care curge, având proprietatea de a lua forma vasului în care se află. 2. (La pl.m.) (Bani) în numerar, pe care îi ai la dispoziție oricând, imediat. 3. (Fon.) Consoană lichidă (și s.f.) = denumire a consoanelor laterale și a celor vibrante. [Cf. fr. liquide, lat. liquidus].

LICHÍD, -Ă I. adj., s. n. (corp) care curge, având proprietatea de a lua forma vasului în care se află. II. adj. 1. (despre mijloace de plată) în numerar, de care se poate dispune oricând, imediat. 2. consoană ~ă (și s. f.) = denumire a consoanelor laterale și a celor vibrante. (< fr. liquide, lat. liquidus)

LICHÍD s., adj. 1. s. băutură (Un ~ alb-gălbui.) 2. s. (pop.) zeamă. (Rana secretă un ~ purulent.) 3. s. lichid cefalorahidian v. neurolimfă; lichid sinovial v. sinovie. 4. adj. cash, gata, gheață, numerar, sunător, (pop. și fam.) numărător, peșin, (înv.) naht. (A cumpărat ceva cu bani ~zi.)

A lichida ≠ a funda

Lichid ≠ solid

lichíd (lichídă), adj. – Fluent, curgător. Fr. liquide. – Der. (din fr.) lichida, vb.; lichidator, s. m.; licheface, vb. (rar, a topi, a lichefia), după fr. liquefier.

lichíd adj. m., pl. lichízi; f. sg. lichídă, pl. lichíde

lichíd s. n., pl. lichíde

lichídă (lingv.) s. f., g.-d. art. lichídei; pl. lichíde