LICITÁȚIE, licitații, s. f. Vânzare a unui bun făcută în public, după reguli speciale, având drept rezultat atribuirea obiectului de vânzare persoanei care a oferit prețul cel mai mare; mezat. [Var.: licitațiúne s. f.] – Din fr. licitation, lat. licitatio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LICITÁȚIE s.f. Vânzare publică a unui bun sau a unor obiecte, care se adjudecă celui care a oferit prețul cel mai ridicat. [Gen. -iei, var. licitațiune s.f. / cf. fr. licitation, lat. licitatio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LICITÁȚIE s. f. modalitate de vânzare-cumpărare publică a unui bun, a unei mărfi etc., care se adjudecă celui ce oferă prețul cel mai ridicat; alegere, din mai multe oferte prezentate de unități specializate, pentru o anumită lucrare, pe aceea care are prețul cel mai scăzut. (< fr. licitation, lat. licitatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
LICITÁȚIE s. (JUR.) mezat, (înv., în Mold. și Transilv.) cochii-vechi. (A scoate ceva la ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
licitáție s. f. (sil. -ți-e), art. licitáția (sil. -ți-a), g.-d. art. licitáției; pl. licitáții, art. licitáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LICITÁȚIE ~i f. Vânzare în public a unor bunuri materiale, ce revin persoanei, care oferă cel mai înalt preț; mezat. [G.-D. licitației; Sil. -ți-e] /<fr. licitation, lat. licitatio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink