LÍCTOR, lictori, s. m. (în Roma antică) Persoană care însoțea, în anumite ocazii, pe înalții demnitari, mergând înaintea lor și purtând fasciile. – Din lat. lictor, -oris.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LÍCTOR s.m. (În Roma antică) Însoțitor al celor mai înalți magistrați, care mergea înaintea lor purtând fascii ca semne ale puterii. [< lat. lictor].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LÍCTOR s. m. (la romani) însoțitor al celor mai înalți magistrați, care mergea înaintea lor purtând fascii, ca semne ale puterii. (< lat. lictor)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
lictór s. m., pl. lictóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink