Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
LIGATÚRĂ, ligaturi, s. f. 1. Legare provizorie sau definitivă a unui vas sangvin, a intestinului, a ureterului etc., pentru a închide orificiul lor. ♦ Fir de ață, mătase, catgut, cu care se face o ligatură (1). 2. Reunire a mai multor litere într-un singur semn grafic; logotip. – Din fr. ligature, lat. ligatura.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LIGATÚRĂ s.f. 1. Legare cu un fir de ață sau de catgut a unui vas sanguin sau a unui organ tubular; firul cu care se face această legătură. 2. (Poligr.) Semn grafic care conține mai multe litere; logotip. [< fr. ligature, cf. lat. ligatura – legătură].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LIGATÚRĂ s. f. 1. legare cu un fir de ață ori de catgut a unui vas sangvin sau organ tubular; firul însuși. 2. (poligr.) semn grafic care conține mai multe litere; logotip. 3. (în notația muzicală vocală) grup de note legate printr-o linie care se referă la o singură silabă. (< fr. ligature, lat. ligatura)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ligatúră s. f., g.-d. art. ligatúrii; pl. ligatúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LIGATÚRĂ ~i f. 1) Operație care constă în legarea provizorie sau definitivă a unui vas sangvin, a intestinului etc., pentru a opri o hemoragie sau pentru a închide orificiul lor. 2) Fir de ață specială cu ajutorul căruia se efectuează o asemenea operație. /<fr. ligature, lat. ligatura
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ligaturá vb., ind. prez. 3 sg. ligatureáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink