Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
LIMBUȚÍ, limbuțesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A vorbi prea mult; a flecări, a trăncăni. – Din limbut.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LIMBUȚÍ vb. v. flecări, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
limbuțí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. limbuțésc, imperf. 3 sg. limbuțeá; conj. prez. 3 sg. și pl. limbuțeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LIMBÚT, -Ă, limbuți, -te, adj., s. m. și f. (Om) care vorbește mult (și fără rost); vorbăreț, guraliv, flecar, locvace. – Lat. linguutus (după limbă).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A LIMBUȚÍ ~ésc intranz. înv. A vorbi mult și fără rost; a pălăvrăgi; a trăncăni; a flecări. /Din limbut
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
LIMBÚT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care spune vorbe goale; care limbuțește; flecar; vorbăreț. /<lat. linguutus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
LIMBÚT adj. v. elocvent.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
LIMBÚT s., adj. v. flecar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Limbut ≠ morocănos, mut, taciturn, tăcut, nevorbăreț
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
limbút adj. m., s. m., pl. limbúți; f. sg. limbútă, pl. limbúte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink