LIMBÁJ, limbaje, s. n. 1. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate, specific oamenilor, prin care aceștia își exprimă gândurile, sentimentele și dorințele; limbă, grai. 2. Limba unei comunități umane istoricește constituită. 3. Mod specific de exprimare a sentimentelor și a gândurilor în cadrul limbii comune sau naționale. ◊ Limbaj comun = a) fel de a se exprima simplu, nepretențios; limbă obișnuită; b) mijloc, bază de înțelegere. ♦ Fig. Mijloc de exprimare a ideilor sau a sentimentelor prin culoare, sunete muzicale etc. 4. (Inform.) Sistem de caractere și simboluri folosit în programare. [Pl. și: limbajuri] – Limbă + suf. -aj (după fr. langage).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LIMBÁJ s. n. (Inform.) Sistem de caractere și simboluri folosit în programare.
Sursa: Supliment la Dicționarul explicativ al limbii române | Permalink
LIMBÁJ s.n.1. Procesul de exprimare, de comunicare a ideilor și a sentimentelor prin mijlocirea limbii. ♦ Sistem de semne servind pentru comunicarea informațiilor. ◊ Limbaj formalizat = limbaj artificial, alcătuit dintr-un sistem de semne convenționale. 2. Limbă. ♦ Mod de exprimare. ◊ Limbaj artistic = modalitate de comunicare specifică artei. ♦ (Fig.) Orice mijloc de exprimare a ideilor, a sentimentelor. [Pl. -je, -juri, var. limbagiu s.n. / cf. it. linguaggio, fr. langage].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
LIMBÁJ s. n. 1. proces de comunicare a ideilor și sentimentelor prin mijlocirea limbii ◊ (inform.) sistem de caractere și simboluri folosit în programare. ♦ ~ formalizat = limbaj artificial, dintr-un sistem de semne convenționale. 2. limbă. ◊ fel caracteristic de exprimare. ◊ (fig.) orice mijloc de exprimare a ideilor, a sentimentelor. (după fr. langage)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
LIMBÁJ s. 1. grai, limbă, vorbire. (Apariția ~ului.) 2. grai. (Omul e înzestrat cu ~.) 3. v. exprimare. 4. v. stil. (~ științific.) 5. (livr.) verb. (Un ~ poetic pregnant.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
limbáj s. n., pl. limbáje
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LIMBÁJ ~e n. 1) Facultate, capacitate de exprimare și de comunicare a ideilor, sentimentelor și dorințelor, specifică oamenilor, prin mijlocirea limbii; vorbire. ◊ ~ natural sistem de sunete articulate care funcționează prin tradiție ca mijloc de comunicare. ~ artificial sistem de semne care funcționează pe baza unei convenții. 2) Mijloc principal de comunicare între oameni, constând dintr-un sistem lexical organizat după anumite legi gramaticale și având o structură fonetică specifică; limbă. 3) fig. Orice mijloc de exprimare a ideilor sau a sentimentelor. /limbă + suf. ~aj
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink