LINGUREÁ, -ÍCĂ, lingurele, s. f. 1. Mică plantă medicinală din familia cruciferelor, cu frunze crestate, cu flori albe grupate în ciorchini, întrebuințată în combaterea afecțiunilor scorbutice, pulmonare etc. (Cochlearia officinalis). 2. (Pop.) Furca pieptului, lingura pieptului. ♦ Cavitate situată în partea inferioară a furcii pieptului. – Lingură + suf. -ea, -ică.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LINGUREÁ s. (BOT.; Cochlearia officinalis) (reg.) lingura-Domnului, lingura-Maicii-Preceste.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
LINGUREÁ s. v. furca-pieptului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
LINGURÁ ~éle f. Plantă erbacee din familia cruciferilor, cu frunze crestate și cu flori albe, cultivată ca plantă medicinală. [Art. lingureaua] /lingură + suf. ~ea
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
lingureá/lingurícă (bot.) s. f., pl. linguréle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
lingureá/lingurícă (anat.) s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink